Scriitoarea şi publicista Angela Furtună a trimis redacţiei AgenţiadeCarte.ro scrisoarea pe care a adresat-o Preşedinţiei României, Consiliului Judeţean Suceava, Primăriei Municipiului Suceava, Direcţiei de Jandarmi şi Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, prin care face public gestul de a declanşa Greva Foamei pe o durată nelimitată. Protestul Angelei Furtună atrage atenţia asupra Hotărârii Consiliului Judeţean Suceava nr. 99 din 20 iulie 2010, o hotărâre considerată de semnatară “imorală, ilegală şi abuzivă”, prin care, începând cu data de 1 august 2010, Compartimentul Marketing Cultural şi informare comunitară a Bibliotecii Bucovinei din Suceava se desfiinţează. Prin această decizie, scriitoarea a fost “restructurată” şi lăsată pe drumuri. Greva Angelei Furtună a fost iniţiată astăzi, 26 iulie 2010, ora 10:00, la sediul Bibliotecii Bucovinei (Suceava, Str. Mitropoliei nr. 4. telefon 0740404443). Redăm mai jos motivele protestului şi argumentele scriitoarei Angela Furtună.

După ce am iniţiat Scrisoarea de Protest „Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”, am primit foarte multe mesaje de sprijin şi încurajare pe contul meu de email, pe facebook sau pe agentiadecarte.ro. Nedreptatea şi discriminarea evidentă la care sunt supuşi creatorii români au creat o punte de comunicare şi solidaritate pentru personalităţi care au alte opţiuni politice, sociale şi chiar estetice. Atunci când am declanşat protestul am luat în calcul inclusiv şi gestul extrem de a face greva foamei. Mi-am anunţat intenţia unor prieteni şi cunoscuţi. Mesajul lor a fost că în mocirla societăţii în care trăim acest gest suprem n-ar găsi nici aderenţă publică (într-o ţară care moare de foame la propriu!), nici reacţie din partea decidenţilor politici care au dus România într-un dezastru social, economic şi moral. „Miştocarii n-au nimic sfânt”, mi-a scris aflând de intenţia mea Şerban Foarţă, marele poet şi traducător aducându-mi un argument atât de puternic încât m-a făcut să nu mai iau în calcul greva foamei: „Mă tem, îmi mărturisea Şerban Foarţă, (vorba lui Paler) că ultima grijă a unor inşi cvasidecerebraţi e tocmai creierul (cu excepţia ăluia pane!). Să auzim de bine, de rău, cum îşi spun surzii între ei, când îşi iau bun rămas, la telefon”.