http://www.agentiadecarte.ro/2010/07/%e2%80%9carta-a-insotit-intotdeauna-istoria-omului-ca-un-bun-imblanzitor-al-fiarei-comunitare-si-al-instinctului-primar-agresiv%e2%80%9d/ www.agentiadecarte.ro, o agentie de carte Fri, 10 Feb 2012 22:18:04 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.2 hourly 1 http://www.agentiadecarte.ro/2010/07/%e2%80%9carta-a-insotit-intotdeauna-istoria-omului-ca-un-bun-imblanzitor-al-fiarei-comunitare-si-al-instinctului-primar-agresiv%e2%80%9d/comment-page-1/#comment-1847 Ion Zubaşcu la “atelierelaţionale” - Agentia de carte Thu, 07 Oct 2010 21:01:17 +0000 http://www.agentiadecarte.ro/?p=7688#comment-1847 [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expresive ale oricărei vârste poetice. “S-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale, abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” , a spus Ion Zubaşcu într-un interviu acordat Agenţiei de carte. [...] [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expresive ale oricărei vârste poetice. “S-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale, abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” , a spus Ion Zubaşcu într-un interviu acordat Agenţiei de carte. [...]

]]> http://www.agentiadecarte.ro/2010/07/%e2%80%9carta-a-insotit-intotdeauna-istoria-omului-ca-un-bun-imblanzitor-al-fiarei-comunitare-si-al-instinctului-primar-agresiv%e2%80%9d/comment-page-1/#comment-1823 Ion Zubascu in Viata poeziei la Atelierelationale#5 | FDL.ro Wed, 06 Oct 2010 13:33:36 +0000 http://www.agentiadecarte.ro/?p=7688#comment-1823 [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expressive ale oricărei vârste poetice. “s-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale, abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” spunea Ion Zubaşcu într-un interviu pentru Agenţia de carte. [...] [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expressive ale oricărei vârste poetice. “s-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale, abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” spunea Ion Zubaşcu într-un interviu pentru Agenţia de carte. [...]

]]> http://www.agentiadecarte.ro/2010/07/%e2%80%9carta-a-insotit-intotdeauna-istoria-omului-ca-un-bun-imblanzitor-al-fiarei-comunitare-si-al-instinctului-primar-agresiv%e2%80%9d/comment-page-1/#comment-1821 Ion Yubascu in Viata poeziei la Atelierelationale#5 | BoomLIT Wed, 06 Oct 2010 13:27:16 +0000 http://www.agentiadecarte.ro/?p=7688#comment-1821 [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expressive ale oricărei vârste poetice. “s-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu  personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale,  abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” spunea Ion Zubaşcu într-un interviu pentru Agenţia de carte. [...] [...] A cincea sesiune de atelierelaționale este dedicată tensiunii permanente dintre tradiţie şi modernitate, un raport care generează exploziile expressive ale oricărei vârste poetice. “s-ar cuveni ca poetul să renunţe la orgoliul „egomaniacal” de a fi singura divinitate din cer şi de pe pământ, să treacă de la slujirea doar de sine la recunoaşterea publică a celuilalt, să se replieze în culise, într-un fel de penitenţă scenică, recunoscând lumea fremătătoare dinafara textului şi invitând-o din nou în prim-plan, cu  personajele ei diverse, atât de vii şi pitoreşti, tragice şi comice deopotrivă, care-şi văd de preaomeneştile lor treburi abandonând „poezia”, tocmai pentru că poeticile moderne, de la Rimbaud încoace, au mizat monocord pe magia poeziei pure şi a fanteziei dictatoriale,  abandonând omul şi lumea vie a oamenilor, cu toată insondabila ei umanitate” spunea Ion Zubaşcu într-un interviu pentru Agenţia de carte. [...]

]]>