Cele 7 tratate de alchimie ale lui Paracelsus

mart. 28th, 2010 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Herald a apărut de curând o ediţie nouă a volumului „Ars Alchimica- Şapte tratate în care se vorbeşte despre natură, ştiinţă şi arta spagyrică” de Theophrastus Ph. Paracelsus. Cele 7 tratate de alchimie ale lui Paracelsus reprezintă marea moştenire pe care acesta a lăsat-o umanităţii în speranţa că omul va dobândi din nou acces la marea bucurie a naturii. Scrise cât se poate de clar şi concis, tratatele sale ne arată căile spre descoperirea celor mai de preţ comori ale naturii prin intermediul cărora dobândim de fapt calea spre Dumnezeu.

Astăzi omul de ştiinţă stăpâneşte virtuos arta sa, în vreme ce natura s-a ferecat în turnul ei de fildeş aşteptând parcă o conciliere, un semn de pace din partea lui. Pe măsură ce omul s-a înstrăinat de Creator şi Creaţia sa, Natura şi-a acoperit chipul cu un văl din ce în ce mai dens pentru ca în cele din urma să nu mai fie desluşită, iar omul să se “sălbăticească” întru totul de ea.

La drept vorbind, ce fel de ştiinţă e aceea care respinge semnele clare date de natura înconjurătoare ce ne-a fost oferită în dar spre ajutorarea şi desăvârşirea vieţii noastre? Şi ce-ar fi dacă într-o bună zi, ne-am întoarce la ea spre a o privi numai şi a încerca să-i cuprindem tainele văzute ca mai apoi să le pătrundem şi pe cele nevăzute? Ar fi o dovadă de înaltă simţire şi cu siguranţa n-am fi primii temerari.  Încă din cele mai vechi timpuri filosofii şi gânditorii au fost atraşi de studiul naturii, pe care au cercetat-o asiduu, convinşi fiind că prin ea pot accede la o cunoaştere superioară. Paracelsus este una dintre minţile luminate ale Renaşterii care s-a dedicat acestei arte magice, râvnind neobosit la descoperirea tainelor naturii pe care nu o concepea decât ca fiind parte din creaţia divină:

Ce este o filosofie care nu se sprijină pe revelaţia spirituală? Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă.

Credinţa este o stea luminoasă ce îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutaţi centrul vostru de greutate în Dumnezeu şi să vă bazaţi încrederea pe o credinţă divină, sinceră, curată şi puternică, şi să-i rămâneţi credincioşi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simţirea şi cu tot cugetul. Dacă veţi avea o asemenea credinţă, Dumnezeu (Înţelepciunea) nu vă va ascunde adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într-un mod credibil, vizibil şi consolator.

Număr de vizualizări :1289


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro