Propagat inițial doar în spațiul germanofon, conceptul de Kunsthalle a devenit în ultimii ani foarte popular în întreaga Europă, oscilând între diverse forme de discurs și organizare administrativă. La sfârșitul săptămânii trecute s-a deschis prima Kunsthalle într-o capitală din România, dar nu în București, ci în capitala culturală europeană 2021, Timișoara. Proiect al Fundației Calina, inițiat de Alina Cristescu, Liviana Dan și Bogdan Rață, Kunsthalle Bega (str. Circumvalațiunii, nr. 10, Timișoara) își propune, pe lângă programul expozițional, să ofere un premiu pentru un curator român sub 40 de ani, mizând pentru început pe crearea și experimentarea unui spațiu de dialog destinat tinerei generații de curatori și artiști.
Subliniind rolul curatorului în sistemul artei și reprezentând o premieră pentru scena de artă contemporană autohtonă, Bega ArtPrize, primul premiu oferit în România pentru un tânăr curator, va fi oferit, la prima sa ediție, de un juriu format din Lia Perjovschi, Mara Rațiu, Anca Rujoiu, Călin Dan și Liviana Dan. De asemenea, pentru „Seeing Time”, prima expoziție de la Kunsthalle Bega, care 
se desfășoară în perioada 12.04 – 12.07.2019, curatoarea Liviana Dan a ales 11 tineri absolvenți ai Facultății de Arte și Design din Timișoara, care au ieșit din școală cu o viziune destul de clară asupra discursului și practicii artistice proprii: Dona Arnakis, Cătălin Bătrânu, Lera Kelemen, Elena Langă, Bogdan Matei, Andreea Medar, Silvia Moldovan, Andrei Pituţ, Ana Maria Szőllősi, Ion Toderașcu și Bogdan Tomșa.
Artiștii au lucrat împreună pentru acest proiect pe parcursul a jumătate de an, creând lucrări site-specific și influențându-se reciproc într-o sinergie creativă, având la dispoziție un spațiu generos, alături de tot suportul tehnic și material de care au avut nevoie. Discursul curatorial face trimitere la „o carte scurtă, aproape poetică” apărută la Yale în 1962, ”The Shape of Time” de Goerge Kubler și invocă ideea de timp și de stil. Astfel, reprezentările zoomorfe 2D ale Donei Arnakis, ponderate de palmieri albi 3D, deschid un narativ oarecum ludic și încadrează consonant lucrările de pictură abstractă ale Anei Maria Szőllősi. Pictura este mediul de exprimare artistică ales și de către Cătălin Bătrânu, însă în variantă murală și decorativă, de tavan, aducând aminte atât de mișcarea post-graffiti – în care majoritatea artiștilor s-au eliberat de restricțiile folosirii exclusive a sprayurilor, în favoarea unei diversități de tipuri de vopsele – cât și de curentul baroc, influență identitară care și-a pus amprenta în mod esențial pe „mica Vienă”. 
Instalațiile audio-vizuale ale Lerei Kelemen, Andreei Medar și Silviei Moldovan creează un soundscape omogen, deși tratează teme foarte diferite; dacă pentru Lera Kelemen inspirația vine din conceptualismul de tip Fluxus, la Andreea Medar cronofobia constituie nucleul (și titlul) unei structuri complexe ce integrează oglinzi, gazon natural și imagine video foarte personală, în timp ce Silvia Moldovan propune un ansamblu totemic ornitofil. Alte trei instalații, sculpturale de această dată, desfășurate pe suprafețe ample, conferă expoziției consistență prin volum: „I’m playing in the cornfield and there’s nobody to save me” semnată de Bogdan Matei, „Half Cuts” realizată de Andrei Pituț și ampla suprafață curbată din plexiglas, amprentată de lego și legume, concepută de Ion Toderașcu. Încheind oarecum acest narativ, desenele Elenei Langă recurg la abstractizarea limbajului, iar cele semnate de Bogdan Tomșa fac apel la contrastul alb-negru, asemeni unor experimente fotografice realizate pe film.
Coerența limbajului artistic și curatorial, precum și buna comunicare a evenimentului, alături de publicul numeros și divers strâns la petrecerea Spontan ce a urmat în continuarea vernisajului sunt elementele care au contribuit la stabilirea statutului de blockbuster al primei expoziții de la Kunsthalle Bega, ce a fost deschisă publicului vineri, 12 aprilie 2019.
Dacă interiorul noului spațiu expozițional, prin discurs arhitectural, curatorial și artistic, îndeplinește toate standardele unei structuri de acest gen, ceea ce se vede pe geamul halei este în deplină concordanță cu aspectul general al orașului, aflat în amenajări și pregătiri pentru preluarea titlului de Capitală Europeană a Culturii. Dar, tocmai în aceasta constă, de multe ori, farmecul unei faze de început de proiect, în ocazia de a putea urmări 
parcursul demersului respectiv încă de la primele sale manifestări; iar Kunstahalle Bega și-a propus să acorde un premiu inedit, să ofere un program expozițional cu o solidă bază teoretică și să creeze un spațiu de dialog trans-disciplinar. Cu astfel de veleități și ținând cont de contextul cultural în care a fost inaugurat, noul spațiu expozițional din Timișoara va evolua cu siguranță în direcția constituirii unui reper al artei contemporane.
Ana-Daniela SULTANA
