”Psihopatologia vieții cotidiene este la ea acasă în mediul online”

Marcel Manea s-a născut la 26 octombrie 1980. A scris mai multe scenarii de film, dar şi pe cel al concertului „Aventurile fantastice ale lui Peer Gynt” – călătorie prin basmele muzicale ale lumii, cu Bucharest Festival Orchestra, dirijorul Cristian Lupeş şi actorul Marius Manole. A călătorit o vreme prin Scandinavia, unde a avut răgazul să aştearnă cuvinte într-un manuscris care mai târziu a devenit nuvela ”Sindromul Stockholm” şi este co-autor al antologiei “Ficțiuni Reale”, Humanitas, 2013. În 2015, la editura Inspirescu din Satu-Mare, i-a apărut volumul ”Bărbați pe tocuri”. În 2017, la editura Herg Benet, a apărut ”Barbați pe tocuri”, ediție revizuită și adăugită. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Marcel Manea despre volumul ”Bărbați pe tocuri”- o colecție de scurte povestiri care explorează fanteziile romantice din marile orașe.

Spuneai într-un interviu că părinților tăi le-a plăcut enorm actorul Marcello Mastroianni și de aici ar veni numele tău. Ai scris scenarii de film, ai colaborat cu actorul Florin Piersic jr, fiind co-autor al antologiei “Ficțiuni Reale”, cu actorul Marius Manole, la „Aventurile fantastice ale lui Peer Gynt”. Pare că nimic nu este întâmplător în viața ta și că lumea artistică a fost o predestinare. De ce ai ales totuși proza?

Aș vrea să completăm tabloul amintind și performance-ul cu doamna Maia Morgenstern de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, unde am lecturat împreună povestirea ”Bomboane belgiene”, care deschide volumul ”Bărbați pe tocuri”. De ce proza? Pentru că nu îmi impune limite de buget ca în cazul scenariilor. În proză ai liber la imaginație. Nu trebuie să renunți la o anumită scenă pentru că nu-s suficienți bani. Însă mecanismul scrierii rămâne același. Trebuie să tinzi cu fiecare draft către o armonie cât mai aproape de perfecțiune. Literatura îți propune marea evadare, aceea de a inventa și a te reinventa.

Prima ediție a cărții ”Bărbați pe tocuri” a apărut la o editură mai puțin cunoscută. Cât de importantă este imaginea și notorietatea unei edituri pentru un scriitor debutant? Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o la început de drum? De ce ai ales acest titlu destul de îndrăzneț, aș zice?

La vremea respectivă am considerat-o a fi o provocare interesantă. Pentru un scriitor debutant, notorietatea unei edituri este o fragilă utopie. Cea mai importantă lecție? În scris ca și în dans nu există greșeli. Nu e ca în viață. Simplu. Asta face scrisul atât de minunat. Trebuie doar să dansezi mai departe fără să te oprești. Să nu te întrebi de ce și nici să te gândești ce sens are. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea. Să dansezi cât ține muzica. Titlul ”Bărbați pe tocuri” este o metaforă pentru societatea actuală. Trăim într-o lume pe care nici Sigmund Freud n-ar înțelege-o. Femeile sunt tot mai interesate de sport, în timp ce bărbații sunt tot mai preocupați de epilarea definitivă.

”Cel mai adesea, mediul online scoate din minți un ordin misterios compus din ființe bipolare”, spui în povestirea ”Cum să te bucuri în voie de tulburările bipolare”. Îți mărturisesc că este una dintre povestirile mele preferate 🙂  Ești foarte activ în mediul online. În afară de like-uri, acest mediu ți-a adus și cititori/ cumpărători? Este internetul un bun PR pentru un scriitor?

Îți mulțumesc! Și mie îmi place foarte mult acea povestire. Am constatat că psihopatologia vieții cotidiene este la ea acasă în mediul online. Asistăm la răbufnirile unor personaje despre care nu știi niciodată dacă vorbesc serios sau glumesc. Grație online-ului, cititorii mei sunt deopotrivă prietenii mei. Și interacționez cu ei de fiecare dată când am ocazia. Internetul este o armă cu două tăișuri. Dacă știi cum să-l atragi de partea ta, ai multe de câștigat, atât ca imagine cât și ca vânzări. Dacă nu știi, e doar vânare de vânt. Pentru mine ca autor, internetul este o binecuvântare. Așa am acces la actualii și viitorii mei cititori. Cunoscându-i, am certitudinea că mă adresez unui public viu și nu scriu poezii pentru pereți.

”Totul a început din plictiseală. Trimisesem un e-mail cu subiectul Cineva acolo în publicitate mă place? Mă numesc Marcel M. Îmi place zăpada iarna și iarba primăvara. Sunt tentat pentru o eventuală colaborare cu agenția dvs. la departamentul de creație. Vă mulțumesc pentru timpul acordat! Cu stimă, Marcel M.” (”Kronos Advertising”, pagina 80). Cât de greu este să răzbați în lumea literaturii românești? De ce editura Herg Benet și cum a decurs această colaborare?

La ora actuală în România, sunt mai mulți scriitori decât cititori pentru cărțile lor. A devenit un moft să publici și să se scrie recenzii elogioase despre tine. Mai greu este să te menții în lumea literară. Asta diferențiază un amator de un profesionist. Amatorul este obsedat după succes cât mai facil. Profesionistul știe să aștepte. Și să nu se oprească din scris niciodată. Creația autentică nu se naște peste noapte. Ea cere timp. Și presupune credință și devotament. Editura Herg Benet este un spațiu cultural unde domnește profesionalismul. Ne respectăm reciproc și avem o colaborare exemplară. Lucru rarisim în zilele noastre.

Care este povestirea ta preferată sau cea de care ești cel mai mândru? Cum s-a născut ea?

Îmi plac toate povestirile în egală măsură. Ar fi nedrept să nominalizez una singură. De fapt, întreaga carte este concepută ca un caleidoscop. Indiferent la ce pagină ai deschide-o, vei auzi același murmur. Sună cam așa: ”Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult”. Este o mantră preluată de la Tennessee Williams.

Ce fel de literatură preferi să citești? Care este autorul tău preferat și ce carte ai pe noptieră în acest moment?

Citesc tot ce îmi cade în mână. De la autorii momentului, până la cele mai recente informații despre acceleratorul de particule de la Geneva, cea mai complicată mașinărie creată de om, capabilă să distorsioneze atât spațiul, cât și timpul. Am mai mulți autori preferați, nu doar unul. Philip Roth, Umberto Eco, Milan Kundera. Pe noptieră mă așteaptă volumul ”Originea speciilor” de Charles Darwin.