De curând, la Centrul Artelor Vizuale/Căminul Artei (Str. Biserica Enei nr.16, București) a avut loc expoziția ”Oglinda”, care a fost deschisă publicului timp de 11 zile (10-21 iunie 2015). Expoziția a fost realizată cu lucrările participanților la workshop-ul ”Time Based Arts/Time Factor(y)”, care a avut loc în spațiile Departamentului de Sculptură din cadrul Universității Naționale de Arte din București în perioada octombrie 2014- iunie 2015. Lector. universitar: Reka Csapo Dup; colaboratori: drd. Patricia Teodorescu, Irinel Anghel, Raluca Ghideanu și Mihai Plămădeală. Artiști/Artiste: Ana Petrovici Popescu, Alice Tarcea, Anca Vivaca,
Cristian Emil Ghiță, Cristina Iacob, Corina Sârbu, Daniela Păun, Forray Laszlo, Ion Postolache, Irinel Anghel, Kristina Dragomir, Maria Ghinea, Maria Răducanu, Mihai Plămădeală, Mihai Teodorescu, Patricia Teodorescu, Paul Ștefan Barbu, Petre Leescu, Raluca Ghideanu, Reka Csapo Dup, Rene Răileanu, Rolland Niculușca, Sever Petrovici Popescu, Minim&Syntax. Curatoare: Patricia Teodorescu și Reka Csapo Dup.
“În istoria artei și culturii oglinda are o serie de semnificații care provin atât din gama de superstiții dobândită de-a lungul timpului, cât și din psihanaliza secolului XX, care pune în discuție raportarea sinelui la el insuși în contact cu oglinda. În lumea materială oglinda se găsește la granița dintre necesitate și moft, reflectând imaginea fizică. Confirmă și validează aparența, întreține și susține prezența.
Oglinda este mediul favorabil auto-percepției și auto-cunoașterii, producând uneori înțelesuri contradictorii sau paradoxale legate de propria conștiință. Poate crea iluzii multiplicând sau secționând o imagine sau poate crea mai multe nivele temporale de spațiale de percepție, oferind senzația de fluiditate. În arta contemporană oglinda poate fi exploatată ca mediu artistic drept simbol al simbolului însuși. Reproduce imagini non-statice, în permanentă metamorfozare, iar prin capacitatea de a reflecta cuprinde în interior și dilată spațialitatea și temporalitatea, ca elemnte conceptuale fundamentale. Imitarea realității este iluzia unei dedublări a spațiului, care funcționează între delir și rațiune, fantezie și sensul neînțeles al materialității. Oglinda produce senzația unui labirint al imaginarului interior prin impactul cu propria imagine, la intersecția cu celălalt eu al sinelui.
Nevoia de lumină trimite către un spațiu metafizic, în care simbolistica oglinzii se regăsește în reflectarea sinelui și a mediului înconjurător, ca o nevoie de a transcede această dimensiune vizuală. Lumina corespunde unui proces de auto-iluminare și auto-evaluare, în care imaginea fizică se înscrie într-un proces cognitiv.
Ideea de oglindire poate fi extrapolată în identificarea cu o altă entitate, fiind exploatată în artă pentru a produce diverse tipuri de estetică sau pentru ilustrarea unor concepte subiectivizate de artist sau legate de domeniul social, cultural, ca o extensie a propriului imaginar.” – Lorelei Răducan ( ITA, Universitatea București)
Fotocredits Steluta Popescu și Mihai Teodorescu
Aici putea vedea mai multe imagini din expozitia Oglinda:
https://www.facebook.com/patricia.teodorescu.7/media_set?set=a.10203786430134351.1073741832.1627140995&type=3