Cătălin D. Constantin predă cursuri și seminarii la departamentul de studii culturale și antropologie al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Este editor de carte și redactor la revista Cultura. A coordonat mai multe colecții de beletristică și a publicat albume de fotografie dedicate patrimoniului cultural românesc. Este doctor în filologie, teza sa de doctorat, publicată în 2013, a avut ca temă viața cotidiană în orașele românești la începutul secolului al XX-lea, pornind de la jurnale inedite de epocă ale unor personaje anonime, pe care le-a colecționat de-a lungul timpului. Recent a susținut un al doilea doctorat, în arhitectură, având ca temă o lectură a simbolismului piețelor publice ale orașelor din Europa. Călătoria fotografică realizată de Cătălin D. Constantin, care însoțește textele lui Neagu Djuvara în albumul ”Mănăstirile din Bucuvina”, apărut la Editura Peter Pan Art, în 2014, a reprezentat tema discuției pe care Simona Ioniță a avut-o în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro cu universitarul şi jurnalistul Cătălin D. Constantin.
A existat un declic interior sau biografic care ţi-a declanşat pasiunea pentru fotografie? Ce calităţi ţi-au trebuit pentru a accede în universul încremenit într-o fotogramă?
Nu sunt fotograf. Fac fotografie doar de plăcere și nu îmi mai amintesc care a fost prima fotografie, știu doar că mereu am fost foarte vizual și mereu mi-am dorit un aparat de fotografiat din ce în ce mai bun. La un moment dat am ajuns să am unul profesionist și să îmi pun întrebări tehnice mai serioase despre fotografie și parte din fotografiile mele să fie publicate, dar acesata nu m-a transformat în fotograf. Sunt editor de carte și mă interesează în mod special combinația dintre imagine și cuvântul scris, o combinație cu o tensiune greu de echilibrat, dar care poate da naștere unor cărți-obiect. Pentru că acesta încerc să fac și sper că îmi reușește. Cărți-obiect, răsfăț pentru privire.
Călătoria ta fotografică în atmosfera plină de istorie și de spiritualitate a Mănăstirilor din Bucovina este şi sinestezică, şi spirituală. „Se zice că un călător arab pe aceste meleaguri ar fi exclamat la văzul acelor priveliști că, desigur, pe acolo va fi trecut Profetul înainte de a descrie în Coran Raiul”, afirmă Neagu Djuvara în acest album care vizează bibliofilia. Cum ai descrie în cuvinte Raiul mânăstirilor bucovinene şi felul în care l-ai purtat în interior şi pe retină?
Aici cred că, în acest moment, nu mai am nimic de spus. Albumul există și, dacă el e reușit, transmite tot ce am avut de transmis despre Bucovina. Prin imagini, prin felul în care au fost ele puse în pagină, însoțite – mă simt extrem de privilegiat – de comentariul istoric al domnului Neagu Djuvara, pe care îl admir enorm. A fost o colaborare foarte frumoasă pentru mine. De altfel nu prima, am lucrat la mai multe albume unde textul e semnat de domnia lui, unele apărute în afara țării.
”Timpul a lăsat fără chip sfinții din pridvorul de la Moldovița”, îmi amintesc de comentariul unei fotografii. Ce amprente a lăsat timpul petrecut în această călătorie, nu numai fotografică ci și spirituală (toamna anului 2011 – primăvara anului 2012), asupra omului Cătălin D. Constantin?
În mod special mi-a plăcut primăvara anului 2012. O călătorie scurtă, de numai câteva zile, imediat după Paști, dar a fost un moment interesant, pentru că întreaga natură a Bucovinei a parcurs în acele zile o transformare interesantă. Fusese foarte frig, cam toată primăvara, apoi o explozie de căldură a făcut ca totul să înflorească brusc. Liliacul și merii, toți pomii au fost înfloriți în același timp, ceea ce nu se întâmplă în mod obișnuit. O atmosferă într-adevăr de basm.
Ce mănăstire te-a impresionant cel mai mult? Unde te-ai simțit mai aproape de Dumnezeu?
Greu de spus. Mi-a plăcut Sucevița, despre care domnul Djuvara spune că e favorita dumnealui. Dar Slatina are un farmec special și e și mai puțin cunoscută. Nu aș omite Dragomirna, atât de singulară prin arhitectura ei.
Care este următoarea călătorie fotografică?
Foarte curând, în martie, plec într-o cercetare de teren, a doua, către satele aromânilor din Grecia, din munții Pindului. Nu știu dacă va ieși un album sau o carte, deocamdată e o călătorie pentru mine.
Felicitări!